Vulcanii noroiosi

Este duminica. Inca de dimineata, cam pe la ora 9, devreme pentru o zi de weekend (pentru mine), suna telefonul. Este Tory, care ma intreaba daca vreau sa merg la vulcanii noroiosi. Binenteles ca accept invitatia si iata-ma intr-o juma’ de ora la el acasa. Aici aflu ca mergem mai multi. Asa ca dam adunarea la benzinaria Petrom din Craiter. Acum am ocazia sa vad noua masina a lui Dragos. Dupa ce alimentam si luam cate ceva de prin magazin purcedem la drum.

Vremea se anunta frumoasa si asa avea sa fie, o frumoasa zi de toamna, in care soarele a stralucit toata ziua. Prima oprire, pantru poze, o facem inainte de a intra in Intorsura Buzaului. Aici Tory constata ca acumulatorul de la aparatul lui este gol, si daca nu aveam eu aparatul la mine, nu cred ca mai ajungeam nicaieri. Dupa ce tragem cateva cadre plecam mai departe.

A doua, a treia si alte opriri au avut loc in zona lacului de acumulare de la Siriu. La fiecare curba, la fiecare popas, in orice loc de unde puteam face niste poze. Ce a iesit vedeti mai jos.

Plecam mai departe. Daca pana la baraj ne-au insotit copacii si padurea, de aici inainte ne vor insotii casele si oamenii, caci de aici mergem pe un drum foarte intortocheat, numai prin localitati. Localitati care nu stii unde incep si unde se termina. Sunt mai multe localitati, dar parca e numai una, al naibii de lunga.

Dupa un popas, unde am si mancat cate ceva, iata-ne ajunsi si la vulcanii noroiosi. Si am sa va spun cateva cuvinte despre acesti vulcani, luatede pe un panou de la intrare.

Termenul de “vulcani noroiosi” defineste o eruptie lenta sau brusca de noroi insotita de emanatii de gaze si chiar de petrol. Ei au fost remarcati pentru prima oara la noi in tara, la Berca, judetul Buzau, de catre francezul H. Cognand in anul 1867, cu ocazia unor prospectiuni petroliere. Vulcanii noroiosi se deosebesc de cei propriu zisi prin produsele de eruptie, forme si dimensiuni.

Vulcanii noroiosi se impart in trei mari categorii dupa felul aparitiei: vulcani datorati eruptiei gazelor naturale; vulcani datorati emanatiei gazelor vulcanice si vulcani noroiosi de origine seismica. Vulcanii de la noi din tara fac parte din prima categorie si se gasesc in trei areale diferite: Paclele Mari cu o suprafata de 22 ha; Paclele Mici cu o suprafata de 16.5 ha si Paclele de la Beciu cu o suprafata de 20x40 m.

Binenteles ca noi am fost prea lenesi sa mai citim panaoul de la intrare, pe care scria despre faptul ca exista Paclele Mari si Paclele Mici, asa ca am vizitat doar Paclele de la Beciu, adica pe cele mai mici. Acum avem motiv ca sa revenim si sa vizitam si ceilalti vulcani.

Ciucas-ul toamna

Pot sa spun ca am asteptam cu nerabdare venirea toamnei, nu ca m-as fi saturat de soare si caldura, dar vroiam sa imortalizes culorile toamnei pe "retina" card-ului de memorie din aparat, card care s-a dovedit a fi putin bolnav de cataracta..... :-).
Dar mai bine sa va zic cum a fost in aceasta plimbare prin muntii Ciucas. Traseul ales a fost cel de la concursul "Trofeul Brasovului" (vezi un post mai vechi). Un traseu pe care eu n-am apucat sa-l fac nici la concurs, nici in recunoasterile dinainte, despre care fdc-istii mi-au zis ca este foarte frumos. Adica poiana Valea Stanei - Vf Zaganu - Vf Gropsoarele - La Rascruce - Saua Gropsoarele - Curmatura Stanei - Cheile Vaii Stanei si inapoi in poiana (vezi harta). Asa ca am purces la studierea prognozei meteo si la cautarea de amatori pentru a-si petrece o zi in mijlocul naturii. Cum cei de la club au zis pas, pentru ca nu trecuse mult de cand l-au facut, colegii de munca au zis prezent si astfel ne-am adunat 10 persoane. Vremea se anunta si ea destul de buna asa ca sambata dimineata am dat adunarea la ora 8, in parcarea de la Kaufland. Dimineata nu ne venea sa credem ce frumos poate sa fie afara, aveam parte de cer senin, si deja parca ne doream si mai mult sa mergem. Ne-am suit in masini si am pornit la drum. Am pornit din Brasov - Sacele - Cheia, iar dupa Cheia am virat la stanga si ne-am continuat drumul pentru inca 10 km pe un drum forestier pana in poiana Valea Staneai. Un drum pe care Horia cred ca a consumat toate injuraturile din dictionar pe mine, evident in gluma, datorita drumului.
Am ajuns in poiana, am parcat masinile si am plecat la drum. Cand sa intram in poteca, cativa lucratori forestieri binevoitori ne-am indrumat pe un drum lateral ca sa nu ne loveasca bustenii. Le-am dat ascultare, si dupa ce am mers vreo 15 min, ne-am cam pierdut putin. Dar si noi capcauni, dupa ce am studiat putin harta si ceasul cu altimetru a lu Horia, am decis sa o scurtam elegant direct prin padure. Si astfel am bajbait vreo ora jumate prin padure cautand poteca. Poate ca la unii nu prea l-a placut aceasta aventura, dar stiu ca altii au savurat-o din plin. Intr-un final reusim sa gasim poteca, Caisa si Horia au zis ca merg mai la soare sa se incalzeasca am zarit marcajul mai in vale. E....acu' trebua sa coboram un mic perete de stanca, dar ne-am descurcat. Dupa un scurt popas, in poteca marcata, o luam la deal bucurosi ca inca vremea tine cu noi. Si dupa un urcus de vreo 2 ore, ajungem in creasta. Hotaram sa mancam aici. In timp ca mancam, usor usor se innoreaza si se lasa ceata. Pornim la drum pe creasta, eu putin cam ofticat ca e ceata si nu prea am ce fotografia. Dupa ce trecem de vf. Grofsoarele, din cauza cetii pierdem marcajul si poteca, si dupa ce ne intoarcem de vreo 2 ori inapoi pana la ultimul marcaj, nu reusim o scoatem la capat cu marcajul, si din cauza ca ceata se lasa tot mai deasa iar ora tarzie si eu aveam ceva probleme musculare, decidem sa ne intoarcem desamagiti pe acelasi drum, cu gandul ca vom continua in alta zi traseul.
Si dupa o coborare destul de obositoare ajungem la masini, nu inainte de a le ura "numai de bine" acelor taietori de lemne care ne-au indrumat in alta directie. La intorcere din locul unde am gasit poteca pana in poiana am facut, si nu exajerez, 5 minute, iar noi am umblat lelea prin padure cautand poteca. E asta e...., data viitoare voi care date cu lux de amanunte de la ei.
Si dragii mosului cam asta a fost plimbarea noastra prin muntii Ciucas. Va astep la urmatoarea tura prin muntii Romaniei. ..... Arividerci.

Ravasitul Oilor - Bran

Acest post se vrea a fi un fotoreportaj si am ales ca subiect sarbatoarea branenilor, "Ravasitul oilor", o sarbatoare care marcheaza cobararea oilor din munti. Dar... s-a lasat cu o sarbatoare campeneasca, cu multa lume, unde au curs rostogolindu-se bulgarii de mamaliga umpluta cu branza (bulzu' ciobanesc), impiedicandu-se din cand in cand de cate o pastrama de oaie la gratar. Totul a fost stropit cu vin si muzica populara.