Salutare prieteni. Demult n-am mai scris pe aici, dar am de gand sa ma revansez. Si am sa incep noul an cu o tura pe care am facut-o in februarie in m-tii Bucegi pana la cabana Malaiesti.
Cu o saptamana inainte, stateam pe acasa si ma uitam pe Explorer TV, la un documentar despre munca salvamontistilor de pe muntele Denali din Alaska. Vazand crestele si zapada de acolo mi sa cam facut dor de duca. Si m-am hotarat asupra traseului pe care sa-l fac. Am ales traseul ce urca la cab. Malaiesti. Am inceput sa dau sfoara-n tara, si pana la urma au zis prezent Daniel, Lavinia si Emi.
Am vrut sa incep traseul cu urcare din Rasnov, dar m-am razgandit cand am aflat ca avem prea mult de mers pe drum forestier, si am decis sa urcam mai bine din Paraul Rece. Ocazie buna sa testam noul aparat foto a lui Daniel si Lavinia.
Am decis sa lasam masinile acasa, si sa mergem cu autobuzul de la Codreanu pana la Paraul Rece, autobuz care initial trebuia sa plece la 6.15 dimineata, dar a plecat la 5.30, deci l-am ratat. Asa ca am plecat cu trenul pana la Predeal, iar de acolo am luat un taxi pana la intrarea in traseu.
De aici am luat-o la pas spre cab Diham. Chiar pas cu pas ca pana la Diham am cam batut poteca. Dar n-a fost o problema prea mare, ca pana pe la ora 9 am ajuns la Diham. Dupa ce mancam micul dejun si bem o cafea, plecam spre Malaiesti. Cu gandul ca iar o sa batem poteca, dar avem noroc. Un grup de vreo 7-8 persoane ne depaseste dupa vreao 10 minute de cand am plecat de la cabana, asa ca au taiat ei poteca. Noi ne-am bucurat de vremea buna, de copacii incarcati de zapada. Am pus la treaba aparatele foto, dar si imaginatia noastra, deoarece zapada acoperea complet braduletii creand forme, in care fiecare vedea altceva.
Am mers incetisor, fara graba ca doar avem timp destul la dispozitie sa ajungem la cabana.
Spre dupa masa ajungem si noi la cabana. Cabana plina ochi. N-aveai loc sa arunci un ac. Noroc cam sunat si am facut rezervare, ca altfel dormeam afara. Si asa n-am avut loc in cabana si am dormit in refugiu Salvamont, care pana spre seara sa umplut si el.
Ne inghesuim si noi in sala de mese si pana la urma gasim o masa libera unde ne instalam, sa mancam si noi ceva. Pana seara sorbim si noi o sticla de vin, iar pana noaptea se aduna mai multe sticle de vin. In cabana atmosfera se incinge, lumea se aduna, se scot chitarile si caietele de cantari si pana noaptea tarziu se canta.
Intr-un final ne retragem si noi in refugiu la somn. Asta cine poate. Caci in camera e o caldura de innebunesti. Eu personal n-am prea dormit. Abia spre dimineatza cand s-a mai racorit un pic am reusit sa adorm si eu.
Cu greu ne trezim si noi, ca am dormit mai mult dimineatza decat noaptea. Fetele se plag ca au cam tras la masea aseara. Pe la amiaza reusim si noi sa plecam. Daca in prima zi a fost cam innorat, de data asta avem parte de soare. Traseul de coborare este cam acelasi cu cel pe care am urcat. Singura diferenta este ca de la cab. Diham cobaram spre Gura Diham si Busteni.
In Busteni ajungem exact cand se intuneca, si cum mai avem cam o ora pana vine trenul, ne bagam intr-o carciuma sa ne "incalzim" cu o bere.
Cam asta a fost prima tura pe anul asta. Vor urma si altele pentru ca mi-am pus in cap sa merg cat mai des posibil pe munte.
Deci primul gratar pe 2009 s-a mancat deja.
