Trec zilele in graba, iar eu sunt cu gandul numai la munte. Si asa se apropie ziua de plecare, insa suntem cam in pioneze. Nu stim ce sa facem sa plecam sau sa amanam pe alta data, asta datorita prognozelor metoe care nu anunta o vreme prea frumoasa in weekend. Initial trebuia sa plecam vineri dupamasa ca pana seara sa ajungem la cabana Turnuri si sa dormim acolo, urmand ca a doua zi sa continuam spre Podragu. Dar vremea asta…..nu ne da pace si decidem sa plecam sambata dimineata pe la ora 6. Intre timp din vreo 9 persoane am ramas 5: eu, Horia, Nelu, Milu si Adi.
Sambata dimineata ne trezim devreme si dam adunarea la ora 6 la gara din Bartolomeu. Dupa ce alimentam "trasurile" anilor 2000 plecam spre Victoria. Pana acolo aveam sa mergem pe soseaua nationala, daca putem sa-i zicem asa, ca soseaua asta e in reparatii de vreo 5 ani daca nu mai multi, si se pare ca nu o sa o termine prea curand.
Ajungem in Victoria. Aici lasam masina lui Horia si ne suim toti, cu bagaje cu tot, in Loganu-ul lui Nelu, cu care aveam sa mai parcurgem cativa kilometri de drum forestier. Nebanuite sunt capacitatile acestei masini, care ne-a dus pana la poteca, altfel behaiam pe drumul asta, daca mergeam pe jos. Sunt de apreciat si cunostintele in materie de condus ale lu’ Nelu. Parcam masina, ne luam rucsacii si o luam pe poteca, care pana la Turnuri, serpuieste prin padure. Vremea este numai buna de drumetie, nici frig dar nici cald. Din cand in cand mai iese si soarele din nori si se joaca cu razele printre copaci. Padurea ne imbie la drum, fiind foarte frumoasa, avand un aspect salbatic. Poteca, la inceput, ne imbie la un urcus, asa ca de incalzire, dupa care tine curba de nivel pana intr-o mica poienita, la intersectia cu poteca spre valea Arpaselului, ocolind cate o stanca, si purtandu-ne pasii peste cursurile de apa , care coboara de sus de pe creste, pe cea mai ramas din podeturile de alta data, acum doar niste barne.. Aici facem un popas si mancam ceva, caci plecand devreme de acasa n-am avut timp sa si mancam. Dupa vreo 40 min. o luam din loc, iar de aici in colo poteca nu stie altceva decat sa urce. Pe drum am incercat sa-mi amintesc drumul. Am mai fost pe aici cu vreo 8 ani in urma. Pe nesimtite ajungem la cabana Turnuri. Aici, in afara de cabanier, nu mai era nimeni. Cabana a fost de curand preluata de cei de la clubul Transmont Fagaras.
Dupa un scurt popas si o cana de ceai o luam din loc si ne indreptam spre cab Podragu, lasand in urma padurea care ne-a insotit pana aici. De aici in colo ne va insotii ceata, care s-a lasat intre timp peste vale, si continuam drumul prin pasunile de pe varful muntelui. Din cand in cand se mai ridica ceata, motiv sa mai fac cate o poza. Ne bucuram de vreme care inca mai tine cu noi, cu toate prognozele negative care au fost. Intr-un final, cand mai aveam cam juma’ de ora pana la cabana, s-a deslantuit si ploaia. Asa dintr-o data, de parca n-au mai putut nori sa tina in frau picaturile de apa, si pana sa scoatem noi pelerinele deja eram cat de cat uzi. In cele din urma prin ceata, apare silueta cabanei, de care, daca nu eram atenti am fi putut trece pe langa ea. In cabana lume multa, dintre care foarte multi turisti straini: cehi, olandezi, etc. Ne cazam, ne schimbam in haine uscate, si mergem in sala de mese sa mancam si noi ceva. Abia asteptam sa mancam si noi o ciorba calda, dupa care incingem o partida de carti, “racorindu-ne” cu o sticla de vodka si cateva beri. La o masa de langa noi un grup de turisti discutau, cum ca din Victoria pleaca ultimul tren spre Sibiu, ceea ce ne-a amuzat foarte tare pntru ca in Victoria nu exista gara. Iar daca tot le place aventura, o sa faca o proba de orientare in Victoria cautand gara. Pe la 11 seara tragem in camera la paturi. Nici n-apucam sa ne intindem ca intra tanti Corina, cabaniera, care verifica daca sunt cumva haine ude pe paturi, “violand” astfel intimitatea lu’ Nelu, care este vadit deranjat de acest lucru.
A doua zi dimineata ma trezeste Emil pe la ora 6 sa mergem in creasta sa facem poze, ca afara e soare. Una-doua sar din pat imi i-au apartul foto si plecam. O luam spre saua Podragelului, si dupa juma de ora de urcat ajungem in creasta. De aici o priveliste superba. Avem de o parte caldarea Podragului cu cabana si lacurile iar de cealalta parte muchia Albotei si varfurile Vartopel si Vanatoarea, scaldate de razele soarelui. Dupa aproape o ora, coboram inapoi la cabana. Le dam trezirea si celorlalti si ne pregatim de plecare. Cabanierul de la Turnuri ne-a spus ca poteca de pe valea Arpaselului este prost marcata si ca n-are rost sa ne ratacim pe acolo, asa ca decidem sa coboram tot pe unde am venit. Pana am mancat si noi ceva ceata s-a lasat din nou peste munte, asa ca ceata ne va insotii din nou pe drum. Intr-o ora jumate ajungem la Turnuri, iar de aici, dupa o pauza de ceai, in 2 ore si un pic ajungem la masina. Traseul este la fel de spectaculos si la coborare ca si la urcare. Ajungi la masina, ne schimbam si o luam incetisor spre Brasov. Azi am avut noroc, ploaia ne-a ocolit. Deja sunt cu gandul la urmatoarea tura, poate din nou in Bucegi sau poate in Ciucas. Ramane de vazut.
