L-am sunat pe Shaq sa-l intreb daca vine si el. Zice ca da, dar sa-i dau desteptarea, ca are somnul greu. Si asa duminica am plecat la Zarnesti. Binenteles ca n-am ajuns de la inceput, dar am vazut ce era mai important.Am ajuns in Prapastii, pe aici ne-asteptat de multa lume. Pe drumul ce leaga orasul de stanci este plin de masini, de abia am reusit sa gasesc un loc de parcare mai in fata. Noroc ca am masina mica. S-au adunat, cu mic cu mare, iubitori ai alpinismului, delegatii de la alte servicii Salvamont, precum si cei care vand sucuri, bere si mici. Unde se intampla ceva organizat, hop si ei.
Salvamontisti ne-au facut demonstratii de salvare, sa ne arate ca sunt foarte pregatiti pentru orice.
recuperare de pe stanca cu ajutorul elicopterului
coborarea de pe stanca folosind achiaAu urmat demostratii de catarare pe stanca, incepand cu veteranii si terminand cu tinerele sperante, copii de 7 - 10 ani care se urcau pe stanca de parca asta ar fi facut toata viata. Stateam si ma uitam la ei si ma rodea invidia ca eu pana acum nu m-am catarat nici 4 m. Dar nu-i timpul pirdut ca mi-am facut rost de ham (donatie de la Dragos) si la iarna merg si eu la panou sa invat meserie. Dintre cei care au urcat, trebuie amintit domnul Traian Flucus, primul sef la Salvamanont Zarnesti, care la cei 80 de ani ai sai a demonstrat ca inca mai poate.
Traseul ales de organizatori a inclus:
un loc de odihna...
pauze de hidratare.....(mai sus cu vin si tuica)
"sa ma opresc sau nu ?"
cristi catarandu-se
prietenii mei de la salvamont, stand la asigurat
La sfarsit s-au acordat diplome si trofee onorifice pentru cei care au participat la eveniment.Apropo de trofee, trebuie laudati si prietenii mei de la club (Floare de Colt), care in weekend-ul asta am luat locul 3 la general la etapa a-IV-a a campionatului FRTE.
